Eu pulbere aș face

Orice piatră,

Dacă aș ști

Că piatra te-a rănit.

Pot fără oprire să vorbesc despre iubire, formele ei de răspîndire, particularitățile și avantajele acesteia dar nu pot afirma cu certitudine că EU iubesc, că ași alerga desculț prin zăpadă după el, nebună și amețită de dragoste. Pentru mine iubirea este asemenea unui aliment uitat în fundul frigiderului deja de mult timp încolo. 

          Mi-e teamă să fiu fericită, mi-e teamă să sărut cu ardoare buzele calde și pline de viață, să fug de tot și toate alături de el uitînd de glasul oamenilor, să devin nebună de fierbințeala degetelor lui. Vreau să ascultăm împreună tăcerea, să ne facem verighete din iarbă și să ne sărutăm de nenumărate ori sub soare. Nu vreau palate mari și roze, verighete de aur și flori ofelitoare, o vorbă galsă spusă cu ardoare, fiorii care se joacă vioi pe piele și tu - care dimineața îmi săruți fruntea.

    Furată de gînduri, impresii aruncată din amintiri în prezent nu mai vreau să iubesc.