Suntem orbi, surzi, muți şi trecem prin viață ca prin sită. Fierbem în năluca speranței şi cu amintirea veşnic în suflet. Nu preţuim darurile oferite se soartă şi ne plîngem de necaz. Nu mai vezi fete cu două cosițe, pe bicicletă plimbînduse vioi pe potecile satului, ele etalonau veşnicia - ardoarea mare a fiecăruita dintre noi. De mult timp s-au ofelit florile iubirii şi nici tu nu mai miroşi a fericire. Ți-ai pierdut valoarea fiind strivit încă o dată de geana grea a vieții, te-a muşcat o fiara zbuciumată şi dornică de sînge cald, ți l-a scurs pînă la ultima picătură ... tu acum cauți transfuzie de sînge. Doreşti să-ți încarci bateriile şi să-ți alimentezi conştiința, care te mustrează.
Ne-am dezvățat a țese covoare, am uitat a iubi cu inima şi a fereca fiecare sacră clipă dăruită, să furăm un sărut de la ea şi să dăruim o privire fierbinte.
Sistemul bine aşezat, noi, îl perfecționăm în fiece an, ştergem praful care se depune pe viață, spălăm smalțul speranței de pe dinți şi ne ascundem de soare, cumpărînd draperii cît mai costistitoare.
Pe cînd fericirea e în noi, în buzele cu care poți să-l săriți zi de zi, mîine cu care-I faci operație chirugicală la inimă şi TU - veşnica făuritoare a fericirii.
Ne-am dezvățat a țese covoare, am uitat a iubi cu inima şi a fereca fiecare sacră clipă dăruită, să furăm un sărut de la ea şi să dăruim o privire fierbinte.
Sistemul bine aşezat, noi, îl perfecționăm în fiece an, ştergem praful care se depune pe viață, spălăm smalțul speranței de pe dinți şi ne ascundem de soare, cumpărînd draperii cît mai costistitoare.
Pe cînd fericirea e în noi, în buzele cu care poți să-l săriți zi de zi, mîine cu care-I faci operație chirugicală la inimă şi TU - veşnica făuritoare a fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu