Eu de-aș ști că aripile ți se ard,    

Ași măcină în scrumb, ași face praf

orice gînd despre tine,

Ași transforma toamna-n vis

Sărutînd din dinadins, umerii tăi goi

Eu de-aș ști că ploaia te-a rănit

Te-aș tămădui cu-n leac de îngeri.

Și glasul tău mut,

l-aș îmbrățișa ca un fulger.

Cîntînd cu buzele pe umeri

Viața mea-ți botează gîndul,

Și rupi de mii și mii de ori, vise

Ca să-mi curgă din aripi sînge.