Înainte de miile de sunete spulberate, printre milioanele de fraze neterminate...peste mii de voci, te-am auzit pentru prima oară. În această lume printre zgomote și printre mii de fețe transparente, eu am reușit să mă găsesc și să mă învăț să trăiesc fără granițe, hățișuri și gratii. Nu am nevoie de altă fericire, decît de cea de-a te îmbrățișa pe tine.
Chiar dacă va bate în geam focul, neliniștea și altă fericire eu voi zîmbî îndelung și mă voi gîndi la tine.Am nevoie doar să văd de pe geam cum tu, te întorci vesel, acasă cu un trandafir alb ca pleoapele mele de dimineață pe care tu, iubirea mea atît de gingaș le săruți, cu atîta rafinament și dragoste și atunci simt că nu trăiesc degeaba, am nevoie doar să văd cum cu timpul îți apar riduri ferecate și așezate cu sfințenie pe fruntea ta care am săruta-o în fiece seară și dimineață dăruind o porție de iubire. Eu am nevoie doar să simt cu la asfințit tu cauți mîina mea rece, să spunem copiilor noștri povești de dragoste, știind doar noi că firește e armoniasa noastră iubire înruchipată altor persoane.
Să-mi fac leagăn din corpul tău și să-mi liniștesc sufletul de fiece dată cînd simt că mă doare, să simt cu mîinele tale se joacă vioi cu trăsăturile mele, care iubite, le cunoști doar tu.
Să mă ghemuiesc și să adorm pe pieptul tău și tu să mă admiri nopți în șir, jucîndu-te cu buzele mele, mușcîndu-le și analizîndule minuțios grosimea și dulceața, care o adori să o simți mereu.
Iubirea nu este un cadou, un drum, o soartă și nici un semn - ea e atunci cînd te macină pînă la os.